Confesiuni și pasiuni


Am postat acum vreo două zile o poezie scrisă de mine.De mult nu am mai scris o poezie (de prin clasa a 8-a) și acum ceva timp iarăși m-a lovit inspirația.Stând și analizând mai bine lucrurile mi-am dat seama că nu e ceva întâmplător, pot spune că, cu acelaș spor și cu aceeași înflăcărare scriam poezii și în a 8-a (aflându-mă atunci sub efectul anestezic al săgeții lui Cupidon).Și autoanalizându-mă mi-am dat seama că inspirația asta vine de undeva, mai precis e legată de o persoană.Eureka!

Da, un băiat.Un băiat care, nu știu cum a reușit să mă determine să scriu poezii.Recunosc că îmi place mult de el, numai când îl privesc și-l văd zâmbind(și are un zâmbet…)…nu cred că aș avea nevoie de mai mult.El nu știe că-l plac sau poate și-a dat seama din limbajul nonverbal (la mine e evident, devin roșie ca o roșie :), mă bâlbâi, mă uit la dracu’n praznic în altă parte când e el prin jur, numai la el nu).Cert e că-l plac, nu am curajul să-i spun asta și cert mai e și faptul că băiatul ăsta a reaprins scânteia aia creatoare și  inspirația de a scrie poezii.

În încheiere vă invit să lecturați o poezie.

AMNEZIE

De când te-am întâlnit pe tine

Eu nu mai știu nimic

Decât unu, doi,

unu, doi.

 

Unu ești tu sau eu

Doi suntem noi.

Unu, doi,

unu, doi.

(26.02.2013)

 

Noapte bună și să aveți o zi frumoasă mâine (și nu numai)!  🙂

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s