Căutări


Căutătorul

Alexandru Philippide

Ai socotit că soarele mai arde

Abia vreo cincisprezece miliarde

De ani… Numai atât? De azi pe mâne?

Și-atunci, cu veșnicia cum rămane?

Nu asta te oprește să cugeți mai departe!

Doar știi că timpul n-are moarte.

Un calcul scurt, de două sau trei linii

Și-ai întrecut viteza banală a luminii.

Ca-n mii și mii de repezi răsfrângeri de oglinzi

Ți-e mintea străbătută de căutari rebele.

Ai spune că și mâna în sus când o întinzi

Ți se lungște brațul păn-la stele.

Ai dat cu tiflă ticaloasei sorți,

De-amenințarea ei nu-ți pasă,

Și-n timp ce spargi absurde proți

Nici o sfială nu te mai apasă.

Și când din lungi peregrinări

Te-ntorci pe căi de raze și de unde

În lumea dinăuntru, a inimii profunde,

Tot mai găsești acolo întrebări.

Melodia asta îmi amintește de persoane dragi care au plecat.Sper doar că și-au găsit drumul, răspunsurile la înterbări și că sunt fericite.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s