La mulți ani! 

Știu că mai e ceva timp până intram în 2018 și știu că uneori „Nu aduce anul, ce aduce ceasul.”.

Vă doresc ca în Noul An să fiți mai sănătoși, ca să vă puteți bucura din plin de toate momentele plăcute care vor urma și ca să treceți cu bine peste cele mai puțin placute; să fiți alături de cei dragi vouă și să le arătați în fiecare zi cât de mult îi iubiți și cât de importanți sunt pentru voi; să fiți fericiți, orice ar însemna fericirea pentru voi.

Un An Nou așa cum vă doriți! La mulți ani!

Anunțuri

The One

Asa ca în a 3-a zi de Crăciun, de la serviciu, într-o atmosferă de sărbătoare și într-o stare de reverie și melancolie în același timp, m-am decis să scriu ceva mai soft.

Cum îl vad pe el, pe The One. Trecem peste faptul că îmi doresc să vină pe un cal alb…pardon cu un BMW cel puțin, să fie cel puțin la nivelul lui Einstein ca inteligenta  și altele. (vă rog să nu luați acest paragraf, e doar pentru amuzament). 

Asa…acum serios, cum văd o relație și pe The One. 

Într-o relație ar trebui să existe în primul și în primul rând încredere, libertate, iubire și respect. Încredere, un lucru greu de obținut și ușor de distrus, fără ea nu cred că se poate închega o relație, de oricare ar fi ea. Libertate, asta vine din încredere. Nu mi-ar plăcea să fiu întrebată, SMS-uita și alte cele – verificare conturi mail, FB atunci când ies cu vreo prietenă. Nu stau nici eu să dac pe detectivul, omul trebuie sa și respire. Iubirea –  fluturași, nebunii, sarea și piperul relației. Respectul – respect pentru ceea ce este fiecare, pentru diferențele și similitudinile dintre noi, pentru valorile fiecăruia, pentru credința fiecăruia. 

The One mi-aș dori să fie un om educat, cu bune maniere, nu un Einstein, dar nici un ignorant. Să fie carismatic, jucăuș, copil uneori, plângăcios când îl emoționează un lucru sau când se simte descurajat, curajos în momentul în care trebuie să își apere valorile, ideile, să fie romantic. 

Și nu în ultimul rând, îmi doresc ca el sa fie lângă mine la bine, DAR mai ales la rău. Dar mai ales la rău. Puțini rămân lângă noi la rău și din ce în ce mai mulți parteneri în ziua de azi își părăsesc partenerele în momentul în care întâmpină dificultăți. (și reversul e valabil, să nu fac discriminare).

Să aveți Sărbători liniște în continuare. 

Dar… cum rămâne cu noi?

Stiu că e timpul în care ne gândim la ceilalți, timpul în care dăruim mai mult, suntem mai buni cu ceilalți. Oare la noi ne gândim? Oare de noi avem grijă? Și nu, nu întreb la modul egoist sau narcisist. Oare noi nu merităm atenția noastră?

Ne luăm un moment și ne întrebam dacă suntem bine, dacă… suntem împliniți? Cred că fiecare ar trebui să se pună pe sine mai presus de orice, de oricine (repet – nu la modul egoist), că ar trebui să nu ne mai pese de ce spun alții despre noi. Câteodată e bine și sănătos pentru noi să ne punem niște dopuri în urechi și să ne centram pe ceea ce suntem și ne dorim a fi.

Să fim empatic și darnici și buni, să ajutăm unde și cât putem, să înțelegem, dar să nu fim fraieri și orbi și surzi la nevoile noastre. 

Sărbători fericite și multă înțelepciune! 

Gara

De cele mai multe ori oamenii se aseamănă cu o gară. O gară în care sosesc si din care pleacă multe trenuri. O gară a speranțelor, a visurilor, a dorințelor. O gara in care multi poposesc si din care multi pleacă, sus, la ceruri sau in alte gari. O gara gravata cu numele nostru in sala de asteptare, un destin.
Gara in care poposesc mai multe trenuri: regionale, accelerate, poate chiar transcontinentale, in functie de câtă de importanta e gara.
Sinele se bifurca si se intrepatrund, precum emoțiile cu gândurile, e un amestec de stări si de gânduri, de rational si irațional.

Noi ne asemanam cu o gara.

Pouml iubirii

Razele soarelui mă alintă cu căldura lor. Deschid ochii și simt aerul rece din cameră, mă cufund si mai tare în pat, sub plapuma moale și caldă. După câteva minute mă ridic din pat, deschid geamul sa pătrundă razele diafane ale soarelui si căldura lui în cameră. Mă uit la ceas. E ora 9 jumate. Merg în bucătărie să pun de-o cafea. Servesc micul dejun si cafeaua în tihnă.

images5

Afară e frumos, frunzele multicolore se rup de copaci, de mlădița care le-a dat viaţă si pornesc într-un prim si ultim dans ritualic, spiralat către pământ. Meditez…viață, iubire, iubire…

Am chef de-o plimbare. Mă îmbrac si eu in culorile toamnei să nu fac notă discordantă cu peisajul din jurul meu si pornesc la drum prin pădure. Cald, liniste, raze de soare. Brusc se deschide în fata mea o livadă cu meri, la capătul potecii pe care am strabatut-o.

images4

Precum o vulpe mă furișez si eu printre pomi. Un rând de pomi cu mere rosii, mari, de un rosu rubiniu văd. Mă apropii de acel rând si de un pom. Văd un mar mare, roșu. Vreau să îl iau si îmi vin in minte versetele din biblie care amintesc de căderea omului în păcat si pomul cunoașterii si al adevărului…întâmplător un măr. Cunoașterea si adevărul nu au loc prin iubire? De ce nu l-a numit Dumnezeu pomul iubirii? Iubirea-pasiune, flacăra ce arde mereu. Numai când iubești cunoști, iar adevărul absolut îl afli prin iubire.

1518693560_d025367cb7

Iau mărul si musc din el. Un gust dulce acrisor îmi inunda gura. Asa e si dragostea. Probabil că asta a simțit și Eva atunci. Dragostea, iubirea-pasiune, dar si tristețea, dezamăgirea, solitudinea.

Adie un vânt aspru și norii se adună a ploaie. Probabil că s-a supărat Dumnezeu pe mine. Las livada în urmă si mă îndrept spre poteca care duce acasă.

Fitessul dă dependență! Nu-l încercați!

7cae612c79685da92f0abc6975ef58bb.jpg

sursă foto: pinterest.com

Acum ceva timp eram:„Nu, eu ce să caut la sală, să trag de fiare?” Dar când nevoia te împinge tragi și de fiare, și mai și e că devine dependență, în sensul bun al cuvâtului.

De ceva timp, mai mult din nevoie am început să fac fitness. Pentru cei care încă nu ați încercat e plăcut, te întâlnești acolo cu oameni faini (ba chiar am dat și de o fostă profă pe la sala pe care o frecventez. Presupun că s-a întrebat săraca ce caut eu pe acolo.) cu care mai schimbi o vorbă, mai afli o știre, plângeți unul pe umărul celuilalt și acest mers la sală poate da și dependență. Pentru corp mersul la sală devine o rutină și în zilele de pauză chiar simt nevoia de mișcare, din accea care te face să-ți storci tricoul de transpirație după 15 minute.

Și eu, ca și unii dintre voi am avut la început prejudecăți în legătură cu mersul la sală. Pentru cei care doriți să mergeți, vă sfătuiesc să lăsați prejudecățile. Încercați, o să merite! Și poate sala (sau vă găsiți voi) vă oferă și antrenor personal. Asta îi ajută pe cei care sunt la început. Și dacă dați peste boi și nesimțiți/nesimțite pe acolo, pur și simplu ignorați aceste persoane. Astea chiar nu-și au locul la sală!

Aici aveți un link motivațional:https://www.facebook.com/EveryThingAboutFitness/videos/1221176054568614/. E un interviul cu Aurora LZ (titlul dat de ei e greșit).

Neața! Servim și noi o cafea împreună?

Stai să-mi iau papuci, să-mi prind coc părul…mhm…aaa…cafeaua…da, hai să bem! (Fără țigară, da? Eventual o bucată de ciocolată.)

2f552ea303d9dd7769acea89c23f40d9

Sursă foto: pinterest.com

Îmi era așa de dor de scris. Am văzut că a trecut o lună de când nu am mai publicat pe blog. Ziceam că îmi era dor de scris, de scris poezie, de scris pe blog, îmi era dor să vă citesc. Na, timpul ăsta care e prea scurt nu îmi permite multe.

Următoarea poezie am scris-o într-o seară de marți, mai exact pe 7 iunie. Se numește Jocul (Necuvinte). Enjoy!

 

Eu știu că tu știi

Știi că te I

Da-ți cam place așa

Jocul de-a…..

Încurcatu`-n priviri.

Tu taci și asculți,

Stai și privești

Mă întreb: Ce gândești?

Nicio grimasă,

Te faci că nu-ți pasă

Dar chiar așa-i oare?

Hoț și șiret

Tu crezi că nu văd

Că privirea-ți aparent plecată,

Sprea alte timpuri, spre altă dată

E totuși prezentă?

Nu poți să mă minți

Eu știu că tu știi.