Dincolo de aparente…

Oamenii sunt fundamental complicați.” Cu acest citat începe proiectul meu de mâine. Câteodată stau si mă gândesc…ce privilegiu să lucrez în resurse umane. Nu, nu asa cum e acest domeniu înțeles: administrare de dosare, pontaje, CV-uri, interviuri pe fuga. Eu mă refer cu oamenii. Să îi înțelegi, să îi descoperi, să le descoperi pasiunile…

Nu stiu cum procedează unii…De fapt, stiu că pentru ei acest proces e o formalitate, că o întâlnire fata în fata e o etapă a procesului de selecție, asta dacă nu se rezumă totul la o lungă convorbire telefonică. Si banii…cât mai mulţi, din finalizarea proiectelor.

Tehnologia si fuga asta după bani, lipsa de timp (sau aparenta lipsă) „răcesc” acest proces. Nu mai vedem emoția, înțelegerea, empatia…totul e o fugă.

In profesia aceasta am învățat să nu mă supăr, ci să înțeleg. Am învăţat că pot schimba oameni si ca mă pot schimba pe mine datorită lor. Si continui să învăț.

 

 

Uimire

Unele lucruri bune vin din partea unor oameni de la care nici nu te asteptai.

Cred ca gesturile de acest fel ma fac sa cred ca inca mai exista solidaritate, bun simt si omenie, ca generatia aceasta (+20) incepe sa redescopere valorile, in ciuda tuturor mizeriilor care o inconjoara si in ciuda tuturor nonvalorilor.

Studențească :)

Faină-i viața în cămin

Când veciu e vecin

Și-ți mai pune-o melodie

S-o asculți cu bucurie.

 

Faină-i viața în cămin

Când la ora două vin

Studenții de prin cluburi

Amețiți de vin.

 

Faină-i viața în cămin

În sesiuni să-nveți nu-ți vine

Numai de prostii te-ai ține

Faină-i viața în cămin.

 

8. ianuarie. 2015