Neața! Servim și noi o cafea împreună?

Stai să-mi iau papuci, să-mi prind coc părul…mhm…aaa…cafeaua…da, hai să bem! (Fără țigară, da? Eventual o bucată de ciocolată.)

2f552ea303d9dd7769acea89c23f40d9

Sursă foto: pinterest.com

Îmi era așa de dor de scris. Am văzut că a trecut o lună de când nu am mai publicat pe blog. Ziceam că îmi era dor de scris, de scris poezie, de scris pe blog, îmi era dor să vă citesc. Na, timpul ăsta care e prea scurt nu îmi permite multe.

Următoarea poezie am scris-o într-o seară de marți, mai exact pe 7 iunie. Se numește Jocul (Necuvinte). Enjoy!

 

Eu știu că tu știi

Știi că te I

Da-ți cam place așa

Jocul de-a…..

Încurcatu`-n priviri.

Tu taci și asculți,

Stai și privești

Mă întreb: Ce gândești?

Nicio grimasă,

Te faci că nu-ți pasă

Dar chiar așa-i oare?

Hoț și șiret

Tu crezi că nu văd

Că privirea-ți aparent plecată,

Sprea alte timpuri, spre altă dată

E totuși prezentă?

Nu poți să mă minți

Eu știu că tu știi.

 

Anunțuri

Ce ți-aș spune dacă….

Dac te-aș reîntâlni ți-aș spune că…nu-mi găsesc nici acum cuvintele…că m-ai învățat multe….m-ai învățat să am răbdare, să tratez lucrurile cu calm, să zâmbesc, să fiu copil, să fiu ersponsabilă, să iubesc oamenii așa cum sunt.

Ți-aș spune că sunt persoane în viața asta care vin ca o lecție, ca o reamintire a ceea ce nu prea am avut în vedere până acum. Ți-aș spune că tu ai fost una din ele.

Maktub. 50ebba76663cd5265822957e8ec4c85b

 

Amintiri din trecut către viitor

 

880* sursă foto*

De ce ți-e frică nu scapi!

Mi-a fost frică să răscolesc amintirile.Unele erau aranjate frumos acolo, într-un sertar, acoperite de colbul uitării și al timpului.Erau amintiri depre o persoană dragă, prea dragă dintr-un anumit timp și spațiu de mult trecute.

Pe atunci avea o imagine de semizeu.Pe atunci reprezenta excentricitatea și ieșirea din tipare. Era atipic.Și tot ceea ce e atipic atrage admirația sau oprobiul societății.Era libertate pură și curaj. Acum, peste ceva ani descopăr că societatea l-a încadrat într-un anumit tipar.

Tot ce am trăit în momentul în care l-am reîntâlnit a fost ceva asemănător cu finalul din „Enigma Otiliei”.Nu am mai recunoscut persoana din fața mea, nu-l mai recunoșteam pe acela ce era cândva liber, lipsit de inhibiții, încăpățânat.Nici urmă de acea persoană.Se pierduse în negura timpului și a amintirilor.Am decoperit cu uimire un bărbat a cărui personalitate a fost modelată de societatea în care trăiește și ceea ce era odată diferit acum a devenit obișnuit.

Punct.Trecut. De mult încheiasem socoteliile cu trecutul, dar mă temeam să dau nas în nas cu el.A fost o zi când s-a întâmplat și asta.A trecut.

Acum către viitor.

 

Dor de Hermannstadt

Tot nu mă satur de orașul ăsta, de câte ori mă duc.Și de câte ori mă duc e plin de străini pe străzi, la terase, la festivaluri.Sibiul a încetat de mult să mai fie european, e multicultural.Cred că…

Numai cu inima poți vedea drept, ceea ce este esențial este invizibil pentru ochi. – Antoine de Saint Exupery

și că….

Esențele tari se țin în sticluțe mici.

 

77070092foto credit: HD207129

77070096foto credit: HD207129

72720947foto credit: Fanea Cristian

andy loghunfoto credit: Andy Loghin

estrela avramovicifoto credit: gabiavram

alexandru c enefoto cedit: Alexandru C. Ene

Imagine0446