Fitessul dă dependență! Nu-l încercați!

7cae612c79685da92f0abc6975ef58bb.jpg

sursă foto: pinterest.com

Acum ceva timp eram:„Nu, eu ce să caut la sală, să trag de fiare?” Dar când nevoia te împinge tragi și de fiare, și mai și e că devine dependență, în sensul bun al cuvâtului.

De ceva timp, mai mult din nevoie am început să fac fitness. Pentru cei care încă nu ați încercat e plăcut, te întâlnești acolo cu oameni faini (ba chiar am dat și de o fostă profă pe la sala pe care o frecventez. Presupun că s-a întrebat săraca ce caut eu pe acolo.) cu care mai schimbi o vorbă, mai afli o știre, plângeți unul pe umărul celuilalt și acest mers la sală poate da și dependență. Pentru corp mersul la sală devine o rutină și în zilele de pauză chiar simt nevoia de mișcare, din accea care te face să-ți storci tricoul de transpirație după 15 minute.

Și eu, ca și unii dintre voi am avut la început prejudecăți în legătură cu mersul la sală. Pentru cei care doriți să mergeți, vă sfătuiesc să lăsați prejudecățile. Încercați, o să merite! Și poate sala (sau vă găsiți voi) vă oferă și antrenor personal. Asta îi ajută pe cei care sunt la început. Și dacă dați peste boi și nesimțiți/nesimțite pe acolo, pur și simplu ignorați aceste persoane. Astea chiar nu-și au locul la sală!

Aici aveți un link motivațional:https://www.facebook.com/EveryThingAboutFitness/videos/1221176054568614/. E un interviul cu Aurora LZ (titlul dat de ei e greșit).

Licoarea care mă trezește

WP_20160209

Mda, știu că nu-i dimineață, e chiar 11 poate 12. Camera întoarsă pe dos, dezordine. Mă trezește sunetul „extrem de plăcut” al găleților și vocea „mirifică” a doamnelor care fac curat. (Am uitat că ele nu au vacanță.) Mă ridic cu greu din pat și pun de-o cafea. Cu greu mă mișc până jos în curte.

Stau pe bancă și privesc cum se oglindește soarele în licoarea asta neagră…Mai iau o gură de cafea. Parcă acum are gust a cer, a vânt, a pace. Încă nu reușesc să mă trezesc, deși soarele îmi brăzează ochii ca lama unui cuțit. Deși e teoretic iarnă, afară e foarte plăcut, cald și vântul adie ușor. Închid ochii și visez…ultima gură de cafea cu gust amar de zaț.

Zaț negru, umed. Tot întorc cana roată, dealuri, văi de zaț. Așa ar arăta viitorul?  Da, probabil, cu multe lucruri bune, dar și cu rele. Cred că viața nu ar mai fi atât de palpitantă dacă ne-am putea citi viitorul.

 

Der Wanderer im Hermannstadt – Drumețul în Sibiu

Nu a fost o zi în care să-mi propun să viziez Sibiul. Pur și simplu s-a întâmplat. De multe ori merg prin Sibiu și din lipsă de timp amân, amân să văd unele clădiri și locuri. „Nu am timp acum, poate altădată.”, îmi spun.

Într-o zi, când am avut multe lucruri de rezolvat s-a întâmplat. S-a întâmplat să vizitez Biserica Evanghelică. Și de câte ori nu am trecut pe lângă ea.

Dimineața a început cu o cafea (așa încep diminețile la mine. dependență) în Piața Mică.

Două.

Un chelner somnoros, dar foarte amabil și simpatic.

Două expresso. Mușcate.

Soare.

Câțiva turiști matinali.

Timp pentru mine.

doua

pm.sb2

pm.sb3

După cafea spre rezolvat treburi. În drum Biserica Evanghelică. Decid cu persoana care mă însoțea să intrăm. Mai jos sunt câteva fotografii de amator, realizate cu telefonul. Am vizitat doar interiorul, în turn nu am urcat pentru că am frică de înălțime. Poate că tot o să urc odată.

be2

be3

be4

be8

be7

be9

be10

 Când pășești în Biserică ai impresia că te întorci în timp, că stai față în față cu cei din1600, că intri în atmosfera aceea. E o senzație pe care nu o pot descrie, e o trăire profundă.

Credință. Dumnezeu. O zi superbă.

Uimire

Unele lucruri bune vin din partea unor oameni de la care nici nu te asteptai.

Cred ca gesturile de acest fel ma fac sa cred ca inca mai exista solidaritate, bun simt si omenie, ca generatia aceasta (+20) incepe sa redescopere valorile, in ciuda tuturor mizeriilor care o inconjoara si in ciuda tuturor nonvalorilor.

Ce ți-aș spune dacă….

Dac te-aș reîntâlni ți-aș spune că…nu-mi găsesc nici acum cuvintele…că m-ai învățat multe….m-ai învățat să am răbdare, să tratez lucrurile cu calm, să zâmbesc, să fiu copil, să fiu ersponsabilă, să iubesc oamenii așa cum sunt.

Ți-aș spune că sunt persoane în viața asta care vin ca o lecție, ca o reamintire a ceea ce nu prea am avut în vedere până acum. Ți-aș spune că tu ai fost una din ele.

Maktub. 50ebba76663cd5265822957e8ec4c85b

 

Studențească :)

Faină-i viața în cămin

Când veciu e vecin

Și-ți mai pune-o melodie

S-o asculți cu bucurie.

 

Faină-i viața în cămin

Când la ora două vin

Studenții de prin cluburi

Amețiți de vin.

 

Faină-i viața în cămin

În sesiuni să-nveți nu-ți vine

Numai de prostii te-ai ține

Faină-i viața în cămin.

 

8. ianuarie. 2015