De ce îi admir pe unii oameni? Despre W&V Klitschko

wsivWLADIMIR și VITALI KLITSCHKO – campioni la box (poză preluată de pe net)

Nu mă prea pricep eu la box și oricum nu despre asta e articolul.Nu am ce să comentez despre box, atâta timp cât nu mă pricep.

De ce mi-au captat oamenii aceștia atenția?

La prima vedere oricine ar spune: pentru că arată bine.Dar e o vorbă în popor care spune că Degeaba arăți bine dacă ești prost. Adevărat. Nu arată doar bine, mai au și bunele maniere ascunse printr-o mănușă.

De ce îi admir?

1. Pentru că și-au depășit condiția. Să fii vorbitor de rusă și ucraineană , crescut într-o țară comunistă și să te trezești în Germania, să nu cunoști o boabă de nemțească și să-ți construiești o carieră, să îți faci prieteni aici e un lucru demn de admirat.

2. Pentru că au fost/sunt receptivi la nou.

3. Pentru că au ambiție.

4. Pentru că au bun simț.

5. Pentru că împart bucuriile cu alții. (Vezi fundația Klitschko)

6. Și pentru că (e cazul să las ipocrizia la o parte)…arată bine 🙂

(Cred că ar mai fi motive, dar mintea mea prea obosită în momentul de față nu le găsește)

Vă recomand să vizionați documentarul Klitschko.

Pentru când vă simțiți demotivați…un motiv să depășiți această stare:

citat klitschkoEu am ”lipit” poza asta pe toți pereții virtuali.

Vrei să faci sex? Fii generos!

S4-MonkeyPortraits027-WelcomeToYourFascistFutureAici am să vorbesc despre cartea lui Tor NorretrandersOmul generos. A-i ajuta pe alții este cel mai sexy lucru pe care îl poți face.

Titlul și mai ales motto-ul cărți (care nu-i deloc unul ortodox!) duce mai de grabă spre ideea unei cărți despre sex, la modul obscen, pornografic.Dacă citești câteva pagini ai să vezi că nu este vorba despre asta.În carte este explicat conceptul de altruism/generozitate prin prisma teoriilor biologice, antropologice și sociale.

Autorul pornește de la teoria evoluționistă a lui Darwin, de la conceptele de selecție naturală și selecție sexuală (concepte la care va face referire pe tot parcursul cărții și care sunt diametral opuse) și continuă apoi să explice comportamentul altruist având ca argument teoria lui

William Hamilton,

Richard Alexander,

Thorstein Veblen,

Marshall Sahlins, etc.

Cartea răspunde pe larg la întrebarea * De ce oamenii sunt generoși? *. E o carte care îți lărgește orizonturile cunoașterii, o carte care după ce ai citit-o te determină să rămâi curios, să cauți, să privești evoluția umană dintr-o altă perspectivă.

O recomand, în primul rând, pentru că este o carte serioasă – asta pentru mine înseamnă că are la bază cercetări; în al doilea rând, pentru că explică comportamentul uman interdisciplinar; în al treilea rând, pentru că titlul incită la lectură (o chestie ingenioasă de marketing folosită de autor).

Ne-am selectat singuri ca ființe sociale.Omul s-a selectat pe sine.Omul se face pe sine.

Acolo unde suntem identici este vorba de biologie, acolo unde suntem diferiți este vorba de cultură.

Darurile creează relații.

A-i ajuta pe cei săraci să scape de sărăcie nu este o chestiune de a fi superior dpdv moral, plin de compasiune, mărinimos sau eroic; este o chestiune de a nu mai fi prost.

– TOR NORRETRANDERS –

De ce…?

Zilele astea l-am prins pe Cărtărescu de…carte.În decursul a două zile (timpul nu mi-a permis într-una) am citit De ce iubim femeile?.Prima mea ”experiență” cu Cărtărescu-poetul a fost prin clasa a noua, cu Poema chiuvetei.Mi-am zis că eu niciodată, dar niciodată nu o să mai citesc ceva scris de el, nici ca poet nici ca prozator.Evident, la vremea aia Cărtărescu era neinteresant pentru mine, pentru simplul motiv că nu vorbea pe limba mea.În vene încă îmi erau injectat serul eminescian.

Ei, de curând am descoperit cartea De ce iubim femeile?.Intrigată și curioasă am zis totuși să-i dau o șansă acestei cărți și am citit-o.Acestă carte e precum vinul roșu: Bun pentru femei, când îl beau bărbații.Ce vreau să spun este că, această carte este dedicată femeilor, dar ar fi bine (indicat chiar) să o citescă și bărbații.

Cartea este despre femeie, despre femeia în toate formele ei: femeia-senzuală, femeia-obiect sexual, femeia-dorință, femeia-mamă, femeia-copil, DAR și despre bărbat: bărbatul-adult, bărbatul-adolescent, bărbatul-copil.Cartea nu este alcătuită ca un răspuns la întrebarea De ce…?, și nu este niciun elogiu adus femei.Dacă cineva caută răspunsul la întrebarea aceasta e de ajuns să citească titlul și ultimul capitol.Cartea e mai mult decât atât.Cărtărescu lasa de-o parte tabu-urile și pudicitatea și te pune față în față cu tine, cu gândurile tale, cu sexualitatea ta – ca femeie sau ca bărbat.O carte umoristico-filosofico-realistă.

Cartea aceasta nu am citit-o și n-am ”devoart-o” (…), ci mi-am injectat-o parcă-n venă, direct în fluxul de sânge care i-a înălțat corola în creier.

Pentru cei curioși, câteva citate:

  • Eu sunt, în cele din urmă, căutarea mea de sine.
  • Dragostea ca sentiment este uneori un inhibitor al sexualității (…) Sexul implică o profundă îngustare a conștiinței, o coborâre adânc sub convențiile sociale și etice, o eliberare de tabu-uri, de dezgust, o căutare a plăcerii în interzis și perversiune.
  • Cea mai minunată femeie din lume este cea care te iubește cu adevărat și  pe care-o iubești cu adevărat.
  • Facem sex cu creier de bărbat, dar iubim cu unul de copil, încrezător, dependent, dornic de a da și de a primi afecțiune.

…și câteva fotografii senzuale, inocente, vulgare…ale ambelor sexe

jorge canter

francesco genovese

francesco genovese2

lisabella

liz straight

manel rodrigues

paolo scarano

rucsandra calin

thierry moigne

vladimir rogovoy

Pimagesoze de: Jorge Canter, Francesco Genovese (2 și 3), Lisabella,  Liz Straight, Manel Rodrigues, Paolo Scarano, Rucsandra Călin,Thierry Moigne, Vladimir Rogovoi.

Lectură de weekend

Un text obscur se luminează nu atât prin țesătura lui intimă, cât prin voința de înțelegere a celui care îl studiază. (Isabel și aplele diavolului, Mircea Eliade)

Statea ascunsă prinre celelalte cărți o carte subțirică și albastră – Isabel și apele diavolului, de Eliade.Imediat ce am zărit-o am zis că merită să o citesc, cred că de prin liceu nu am mai citit ceva de Eliade.

Fei Wong

Cartea e un puzzle, formată din amintirile personajului principal.Spațiul în care se petrece acțiunea e unul exotic, al excentricităților, al contrastelor – India secolului XIX, colonizată de britanici.Personajul pendulează între cele două extreme – realitatea și visul, rai și iad, păcat și căință, Miss Roth și Isabel.Isabel îl atrage prin puritate și inocență, iar Miss Roth reprezintă cealaltă extremă – păcatul, dorința.Roamnul este unul de factură psihologică întrucât prezintă zbuciumul interior al doctorului, o introspecție a propriei vieți.

Emanuela Migliaccio

Impresia pe care am avut-o în timpul lecturării romanului a fost aceea că citesc o carte care are de fapt două personaje principale, un Yin și un Yang care de la un punct se contopesc și devin unul.Romanul nu se concentrează pe acțiune ci pe trăirile personajului principal.Îl consider captivant și fascinant.

Fulvio Pettinato

images
Poze: Fei Wong; Emanuela Migliaccio; Fulvio Pettinato

 

Citate

  • Sunt liber și ata mi-e de ajuns.
  • Sunt eu însumi în toate formele și gândurile mele.Nu învăț regulile jocului.Cred că nu l-aș mai putea juca.
  • Voința rămâne instrument sigur și rece.
  • Orice om trebuie ghicit.
  • Și nicio înfrângere nu e mai rușinoasă decât aceea suferită fără luptă.
  • Totul se poate întâmpla împotriva tuturor rațiunilor.(…)Sunt fapte pe care înainte de a le împlini oamenii le socotesc irealizabile.Și sunt împrejurări stranii pe care nimeni nu și le-ar putea închipui firești.
  • Sunt oameni pe care îi cunoști fără să-i fi întâlnit.Dar câți alții – începând cu propriul suflet, aleargă, aleargă fără să-i poți prinde.

Noi…actori pe scena vieții

Cunoaşterea de sine este pe cât de temută, pe atât de necesară.- Carl Gustav Jung

ACTORUL

Tu porți atâtea nume

Te îmbraci în mii de feluri

Schimbi atâtea decoruri

Și totuși: cine ești?

 

Ești don Juan-ul de azi

sau cerșetorul de mâine,

ori ești Orfeu cu lira

sau poate alt vieaz?

 

Te învârți pe această scenă

și viața ți se pare

un joc în care schimbi

o mască după mască

un zâmbet cu-n suspin.

 

Și când cortina cade

și e liniște totală

abea atunci TE vezi.

Ești tu cu tine însuți

în liniștea absolută.

 

Abea atunci MĂ văd.

Eu sunt actorul care

schimbând atâtea decoruri

mă îmbrac în mii de feluri

și port atâtea nume.

 

Eu joc pe scena vieții

un joc în care schimb

o mască după mască

un zâmbet cu-n suspin.

 

banner2, 11.martie.2013

Curioasă…până în măduva oaselor

De obicei nu-mi place să citesc biografii, mă plictisesc, mai ales cele în care sunt înșirați niște ani și evenimente lângă aceștia…până weekendul acesta când am decoperit o carte interesantă.Nu, nu e vorba despre biografia vreunui scriitor sau a unui poet, ci biografia unui psiholog.Aveam o temă despre psihologia analitică și m-am hotărât să o scriu în weekend.Teorie și iar teorie mă gândeam.

Am dat o căutare prin laptop să văd ce surse găsesc.Îmi caută și deschid prima opțiune…o carte ca oricare alta, cu toată teoria.Îmi atrage atenția primul capitol la care mă și opresc.Și încep să citesc.E din ce în ce mai captivant și interesant.Autorul cărții povestește într-o manieră atât de simplă și în acelaș timp atât de inteligibilă viața lui Jung, încât o persoană care nu a avut de-a face cu psihologia poate înțelege psihologia jungiană.Și aflu lucruri  despre Jung care mă intrigă și în acelaș timp mă șochează, aflu cum s-a dezvoltat teoria sa, având la bază propriile sale experiențe.Sunt plimbată printr-o lume a visuluelor, a inocenței, a copilăriei și în acelaș timp o lume tenebroasă, mistică ale cărei înțelesuri țin numai de persoana care le experimentează.Devin din ce în ce mai curioasă cu fiecare pagină pe care o lecturez.

Primul capitol este o radiografie a vieții și a muncii lui Jung, a tuturor experiențelor pe care le trăiește, a unei „boli creatoare” care a dus la ceea ce azi în psihologie numim psihologie analitică.Celelalte capitole descriu teoria personalității elaborată de acesta și în care se fac trimiteri la viața lui Jung.O carte captivantă (Stevens A. Jung.Maeștrii spiritului) pe care o recomand!