Pouml iubirii

Razele soarelui mă alintă cu căldura lor. Deschid ochii și simt aerul rece din cameră, mă cufund si mai tare în pat, sub plapuma moale și caldă. După câteva minute mă ridic din pat, deschid geamul sa pătrundă razele diafane ale soarelui si căldura lui în cameră. Mă uit la ceas. E ora 9 jumate. Merg în bucătărie să pun de-o cafea. Servesc micul dejun si cafeaua în tihnă.

images5

Afară e frumos, frunzele multicolore se rup de copaci, de mlădița care le-a dat viaţă si pornesc într-un prim si ultim dans ritualic, spiralat către pământ. Meditez…viață, iubire, iubire…

Am chef de-o plimbare. Mă îmbrac si eu in culorile toamnei să nu fac notă discordantă cu peisajul din jurul meu si pornesc la drum prin pădure. Cald, liniste, raze de soare. Brusc se deschide în fata mea o livadă cu meri, la capătul potecii pe care am strabatut-o.

images4

Precum o vulpe mă furișez si eu printre pomi. Un rând de pomi cu mere rosii, mari, de un rosu rubiniu văd. Mă apropii de acel rând si de un pom. Văd un mar mare, roșu. Vreau să îl iau si îmi vin in minte versetele din biblie care amintesc de căderea omului în păcat si pomul cunoașterii si al adevărului…întâmplător un măr. Cunoașterea si adevărul nu au loc prin iubire? De ce nu l-a numit Dumnezeu pomul iubirii? Iubirea-pasiune, flacăra ce arde mereu. Numai când iubești cunoști, iar adevărul absolut îl afli prin iubire.

1518693560_d025367cb7

Iau mărul si musc din el. Un gust dulce acrisor îmi inunda gura. Asa e si dragostea. Probabil că asta a simțit și Eva atunci. Dragostea, iubirea-pasiune, dar si tristețea, dezamăgirea, solitudinea.

Adie un vânt aspru și norii se adună a ploaie. Probabil că s-a supărat Dumnezeu pe mine. Las livada în urmă si mă îndrept spre poteca care duce acasă.

Anunțuri