Licoarea care mă trezește

WP_20160209

Mda, știu că nu-i dimineață, e chiar 11 poate 12. Camera întoarsă pe dos, dezordine. Mă trezește sunetul „extrem de plăcut” al găleților și vocea „mirifică” a doamnelor care fac curat. (Am uitat că ele nu au vacanță.) Mă ridic cu greu din pat și pun de-o cafea. Cu greu mă mișc până jos în curte.

Stau pe bancă și privesc cum se oglindește soarele în licoarea asta neagră…Mai iau o gură de cafea. Parcă acum are gust a cer, a vânt, a pace. Încă nu reușesc să mă trezesc, deși soarele îmi brăzează ochii ca lama unui cuțit. Deși e teoretic iarnă, afară e foarte plăcut, cald și vântul adie ușor. Închid ochii și visez…ultima gură de cafea cu gust amar de zaț.

Zaț negru, umed. Tot întorc cana roată, dealuri, văi de zaț. Așa ar arăta viitorul?  Da, probabil, cu multe lucruri bune, dar și cu rele. Cred că viața nu ar mai fi atât de palpitantă dacă ne-am putea citi viitorul.

 

Ca la cămin…

Dacă la ora aceasta mai sunt trează e din cauza colegilor de cămin. Sunt pe palier niste băieți care răcnesc, urlă…na că asa tre’ să faci când esti la cămin. Asa tre’ să faci să atragi atentia „domnișoarelor”. Si „domnișoarele”, pe jumatate dezbracate, raspund si ele, chitaind ca niste mici soareci. Un adevărat ritual, ce mai!

Ehe…dacă ar mai trăi Darwin.

Acasă

juhkj

Pentru mine ACASĂ e mai mult un spațiul spiritual, ideativ, decât unul material.Acasă e mai mult decât un loc, e o stare de spirit.Acasă înseamnă oameni cu care împarți aceleași pasiuni și  idei.Acasă poate fi oriunde si oricând dacă ai oamenii potriviți lângă tine.Cred că cei din jur te fac să te simția acasă, chiar dacă fizic ești de parte de ea, de familie.

Un nou început

De fapt nu, nu e un nou început. E continuarea firească a lucrurilor, cu noi provocări. E un nou capitol al aceleiaș cărți. E…toamnă. E melancolie, dar și bucuria unei vieți vibrante, plină de culoare, de noi forme. E un sentiment nou, e o provocare.

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;

autumn1

autumn