Licoarea care mă trezește

WP_20160209

Mda, știu că nu-i dimineață, e chiar 11 poate 12. Camera întoarsă pe dos, dezordine. Mă trezește sunetul „extrem de plăcut” al găleților și vocea „mirifică” a doamnelor care fac curat. (Am uitat că ele nu au vacanță.) Mă ridic cu greu din pat și pun de-o cafea. Cu greu mă mișc până jos în curte.

Stau pe bancă și privesc cum se oglindește soarele în licoarea asta neagră…Mai iau o gură de cafea. Parcă acum are gust a cer, a vânt, a pace. Încă nu reușesc să mă trezesc, deși soarele îmi brăzează ochii ca lama unui cuțit. Deși e teoretic iarnă, afară e foarte plăcut, cald și vântul adie ușor. Închid ochii și visez…ultima gură de cafea cu gust amar de zaț.

Zaț negru, umed. Tot întorc cana roată, dealuri, văi de zaț. Așa ar arăta viitorul?  Da, probabil, cu multe lucruri bune, dar și cu rele. Cred că viața nu ar mai fi atât de palpitantă dacă ne-am putea citi viitorul.

 

Anunțuri

Să ne bucurăm mai mult de viață!

Anul trecut am terminat o carte primită în dar de la niște oameni dragi. Cred că dacă fiecare ar citi și mai ales ar pune în aplicare ceea ce scrie în carte, ar fi mai fericit și s-ar bucura mai mult de viață. Și mai puțini ar ajunge la psiholog sau la psihiatru, sau la medici în general.

Cine nu și-a făcut griji vreodată? Toți ne-am făcut și ne facem într-o mai mică sau mai mare măsură. Ceea ce contează este modul în care gestionăm aceste griji. În cartea „Lasă grijile, începe să trăiești”, Carnegie ne oferă câteva sfaturi practice pentru a gestiona grijile.

Cel mai simplu lucru pe care îl putem face pentru a scăpa de griji e să trăim în compartimente etanșe de timp, să trăim aici și acum. Așa cum ne spunea o profesoară în facultate, foarte puțini dintre noi trăim clipa prezentă, majoritatea ne gândim la ce a fost sau la ce o să fie mâine și asta ne determină să nu ne mai bucurăm de prezent.

Un al doilea lucru pe care îl putem face pentru a scăpa de/ameliora grijile este să le analizăm: să vedem în ce măsură ne afectează, care sunt șansele ca acel eveniment să se producă și de asemenea, să nu ne lăsăm copleșiți de lucruri nesemnificative. Un alt lucru pe care îl putem face pentru a nu ne lăsa copleșiți de griji este să fim mereu ocupați, așa evităm ca gândurile negative să ne afecteze.

Consecințele pe care grijile le produc în plan psiho-emoțional se transpun și în plan somatic și determină cu timpul boli grave. Să nu uităm că toate gândurile noastre își au ecou și în plan fizic, somatic.

Și în continuare vă invit să citiți aceste afirmații:

carnegie 1 carnegie 2

Și o mică rugăciune de sfârșit:

Fără titlu

Seară de…seară de toamnă

image.php– Lonliness of autumn, Leonid Afremov –

Seara de toamnă (de Duiliu Zamfirescu)

Ah! ce frumoase-s serile de toamnă!
Prin frunze reci doar un fior adie;
S-arată-n deal, cu fața purpurie,
A nopților fermecătoare Doamnă.

Pe câmpul veșted tainic ea-mprăștie
Strălucitoarea-i negură albastră,
O, Doamne sfânt! Ce pană mult măiastră
Atâta farmec ar putea descrie!

Stropit cu lacrimi pare-acum boschetul.
În umbra lui mă simt prins de tristețe:
Există oare-atâta frumusețe
În fire, — așa cum o simți tu, poetul?

 

 

Der Wanderer im Hermannstadt – Drumețul în Sibiu

Nu a fost o zi în care să-mi propun să viziez Sibiul. Pur și simplu s-a întâmplat. De multe ori merg prin Sibiu și din lipsă de timp amân, amân să văd unele clădiri și locuri. „Nu am timp acum, poate altădată.”, îmi spun.

Într-o zi, când am avut multe lucruri de rezolvat s-a întâmplat. S-a întâmplat să vizitez Biserica Evanghelică. Și de câte ori nu am trecut pe lângă ea.

Dimineața a început cu o cafea (așa încep diminețile la mine. dependență) în Piața Mică.

Două.

Un chelner somnoros, dar foarte amabil și simpatic.

Două expresso. Mușcate.

Soare.

Câțiva turiști matinali.

Timp pentru mine.

doua

pm.sb2

pm.sb3

După cafea spre rezolvat treburi. În drum Biserica Evanghelică. Decid cu persoana care mă însoțea să intrăm. Mai jos sunt câteva fotografii de amator, realizate cu telefonul. Am vizitat doar interiorul, în turn nu am urcat pentru că am frică de înălțime. Poate că tot o să urc odată.

be2

be3

be4

be8

be7

be9

be10

 Când pășești în Biserică ai impresia că te întorci în timp, că stai față în față cu cei din1600, că intri în atmosfera aceea. E o senzație pe care nu o pot descrie, e o trăire profundă.

Credință. Dumnezeu. O zi superbă.