Neața! Servim și noi o cafea împreună?

Stai să-mi iau papuci, să-mi prind coc părul…mhm…aaa…cafeaua…da, hai să bem! (Fără țigară, da? Eventual o bucată de ciocolată.)

2f552ea303d9dd7769acea89c23f40d9

Sursă foto: pinterest.com

Îmi era așa de dor de scris. Am văzut că a trecut o lună de când nu am mai publicat pe blog. Ziceam că îmi era dor de scris, de scris poezie, de scris pe blog, îmi era dor să vă citesc. Na, timpul ăsta care e prea scurt nu îmi permite multe.

Următoarea poezie am scris-o într-o seară de marți, mai exact pe 7 iunie. Se numește Jocul (Necuvinte). Enjoy!

 

Eu știu că tu știi

Știi că te I

Da-ți cam place așa

Jocul de-a…..

Încurcatu`-n priviri.

Tu taci și asculți,

Stai și privești

Mă întreb: Ce gândești?

Nicio grimasă,

Te faci că nu-ți pasă

Dar chiar așa-i oare?

Hoț și șiret

Tu crezi că nu văd

Că privirea-ți aparent plecată,

Sprea alte timpuri, spre altă dată

E totuși prezentă?

Nu poți să mă minți

Eu știu că tu știi.

 

Reclame

Sezonul fluturilor

A început sezonul fluturilor, gingașele făpturi cu aripi diafane, multicolore, camuflați de ochii dușmanului.Acest exemplar a fost surprins în ziua de Paște. Pe fluturi greu „îi prinzi” în poză, eu cred că ei ne dau voie să îi fotografiem sau să îi privim de aproape, se lasă admirați în toată splendoarea lor.

WP_20160501_013

WP_20160501_012

 

 

Licoarea care mă trezește

WP_20160209

Mda, știu că nu-i dimineață, e chiar 11 poate 12. Camera întoarsă pe dos, dezordine. Mă trezește sunetul „extrem de plăcut” al găleților și vocea „mirifică” a doamnelor care fac curat. (Am uitat că ele nu au vacanță.) Mă ridic cu greu din pat și pun de-o cafea. Cu greu mă mișc până jos în curte.

Stau pe bancă și privesc cum se oglindește soarele în licoarea asta neagră…Mai iau o gură de cafea. Parcă acum are gust a cer, a vânt, a pace. Încă nu reușesc să mă trezesc, deși soarele îmi brăzează ochii ca lama unui cuțit. Deși e teoretic iarnă, afară e foarte plăcut, cald și vântul adie ușor. Închid ochii și visez…ultima gură de cafea cu gust amar de zaț.

Zaț negru, umed. Tot întorc cana roată, dealuri, văi de zaț. Așa ar arăta viitorul?  Da, probabil, cu multe lucruri bune, dar și cu rele. Cred că viața nu ar mai fi atât de palpitantă dacă ne-am putea citi viitorul.

 

Să ne bucurăm mai mult de viață!

Anul trecut am terminat o carte primită în dar de la niște oameni dragi. Cred că dacă fiecare ar citi și mai ales ar pune în aplicare ceea ce scrie în carte, ar fi mai fericit și s-ar bucura mai mult de viață. Și mai puțini ar ajunge la psiholog sau la psihiatru, sau la medici în general.

Cine nu și-a făcut griji vreodată? Toți ne-am făcut și ne facem într-o mai mică sau mai mare măsură. Ceea ce contează este modul în care gestionăm aceste griji. În cartea „Lasă grijile, începe să trăiești”, Carnegie ne oferă câteva sfaturi practice pentru a gestiona grijile.

Cel mai simplu lucru pe care îl putem face pentru a scăpa de griji e să trăim în compartimente etanșe de timp, să trăim aici și acum. Așa cum ne spunea o profesoară în facultate, foarte puțini dintre noi trăim clipa prezentă, majoritatea ne gândim la ce a fost sau la ce o să fie mâine și asta ne determină să nu ne mai bucurăm de prezent.

Un al doilea lucru pe care îl putem face pentru a scăpa de/ameliora grijile este să le analizăm: să vedem în ce măsură ne afectează, care sunt șansele ca acel eveniment să se producă și de asemenea, să nu ne lăsăm copleșiți de lucruri nesemnificative. Un alt lucru pe care îl putem face pentru a nu ne lăsa copleșiți de griji este să fim mereu ocupați, așa evităm ca gândurile negative să ne afecteze.

Consecințele pe care grijile le produc în plan psiho-emoțional se transpun și în plan somatic și determină cu timpul boli grave. Să nu uităm că toate gândurile noastre își au ecou și în plan fizic, somatic.

Și în continuare vă invit să citiți aceste afirmații:

carnegie 1 carnegie 2

Și o mică rugăciune de sfârșit:

Fără titlu