Să ne bucurăm mai mult de viață!

Anul trecut am terminat o carte primită în dar de la niște oameni dragi. Cred că dacă fiecare ar citi și mai ales ar pune în aplicare ceea ce scrie în carte, ar fi mai fericit și s-ar bucura mai mult de viață. Și mai puțini ar ajunge la psiholog sau la psihiatru, sau la medici în general.

Cine nu și-a făcut griji vreodată? Toți ne-am făcut și ne facem într-o mai mică sau mai mare măsură. Ceea ce contează este modul în care gestionăm aceste griji. În cartea „Lasă grijile, începe să trăiești”, Carnegie ne oferă câteva sfaturi practice pentru a gestiona grijile.

Cel mai simplu lucru pe care îl putem face pentru a scăpa de griji e să trăim în compartimente etanșe de timp, să trăim aici și acum. Așa cum ne spunea o profesoară în facultate, foarte puțini dintre noi trăim clipa prezentă, majoritatea ne gândim la ce a fost sau la ce o să fie mâine și asta ne determină să nu ne mai bucurăm de prezent.

Un al doilea lucru pe care îl putem face pentru a scăpa de/ameliora grijile este să le analizăm: să vedem în ce măsură ne afectează, care sunt șansele ca acel eveniment să se producă și de asemenea, să nu ne lăsăm copleșiți de lucruri nesemnificative. Un alt lucru pe care îl putem face pentru a nu ne lăsa copleșiți de griji este să fim mereu ocupați, așa evităm ca gândurile negative să ne afecteze.

Consecințele pe care grijile le produc în plan psiho-emoțional se transpun și în plan somatic și determină cu timpul boli grave. Să nu uităm că toate gândurile noastre își au ecou și în plan fizic, somatic.

Și în continuare vă invit să citiți aceste afirmații:

carnegie 1 carnegie 2

Și o mică rugăciune de sfârșit:

Fără titlu

Seară de…seară de toamnă

image.php– Lonliness of autumn, Leonid Afremov –

Seara de toamnă (de Duiliu Zamfirescu)

Ah! ce frumoase-s serile de toamnă!
Prin frunze reci doar un fior adie;
S-arată-n deal, cu fața purpurie,
A nopților fermecătoare Doamnă.

Pe câmpul veșted tainic ea-mprăștie
Strălucitoarea-i negură albastră,
O, Doamne sfânt! Ce pană mult măiastră
Atâta farmec ar putea descrie!

Stropit cu lacrimi pare-acum boschetul.
În umbra lui mă simt prins de tristețe:
Există oare-atâta frumusețe
În fire, — așa cum o simți tu, poetul?

 

 

Der Wanderer im Hermannstadt – Drumețul în Sibiu

Nu a fost o zi în care să-mi propun să viziez Sibiul. Pur și simplu s-a întâmplat. De multe ori merg prin Sibiu și din lipsă de timp amân, amân să văd unele clădiri și locuri. „Nu am timp acum, poate altădată.”, îmi spun.

Într-o zi, când am avut multe lucruri de rezolvat s-a întâmplat. S-a întâmplat să vizitez Biserica Evanghelică. Și de câte ori nu am trecut pe lângă ea.

Dimineața a început cu o cafea (așa încep diminețile la mine. dependență) în Piața Mică.

Două.

Un chelner somnoros, dar foarte amabil și simpatic.

Două expresso. Mușcate.

Soare.

Câțiva turiști matinali.

Timp pentru mine.

doua

pm.sb2

pm.sb3

După cafea spre rezolvat treburi. În drum Biserica Evanghelică. Decid cu persoana care mă însoțea să intrăm. Mai jos sunt câteva fotografii de amator, realizate cu telefonul. Am vizitat doar interiorul, în turn nu am urcat pentru că am frică de înălțime. Poate că tot o să urc odată.

be2

be3

be4

be8

be7

be9

be10

 Când pășești în Biserică ai impresia că te întorci în timp, că stai față în față cu cei din1600, că intri în atmosfera aceea. E o senzație pe care nu o pot descrie, e o trăire profundă.

Credință. Dumnezeu. O zi superbă.

Vara, timp pentru citit

Vară…timp pentru citit, mai mult citit. Vacanță, verde, soare, flori, munte, mare, tei, miere, limonadă, socată, liniște…VARĂ.

Vara am, de obicei, mai mult timp pentru citit. Ieri am citit Jurnalul Oanei Pellea, început cu ceva timp în urmă. Și tot ieri am văzut la TV filmul Lista lui Schindler pe care vreau să-l mai revăd în tihnă. â

Ieri chiar a fost o zi de sărbătoare, un regal de frumusețe și omenie. M-am întins pe scări, ca o pisică leneșă cu cartea Oanei în mână, un cer albastru deasupra și un soare blând. Și am citit…

Nu cred că pot să povestesc această carte. Cum poți povesti gândurile, trăirile unui om? Nu, nu poți. Trebuie să le citești, să le simți. Jurnalul e despre a simți, nu despre a citi. Cartea e o intruziune în viața interioară a Oanei, e despre ea – Oana.

Pot doar să vă redau câteva pasaje, câteva gânduri de-ale ei:

Sunt oameni care deja vorbesc cu un ton de telefon sau de computer. Fără nuanțe, fără sentiment, fără căldură. Sunt eficienți și reci ca o mașină.

Numai verticala ne poate salva. Orizontala e un labirint. Ne-am pierdut și ne pierdem în el. Trebuie să ne uităm în sus, la stele sau la Dumnezeu, ca să localizăm unde suntem cu adevărat.

Pellea O.

În vara asta mi-am propus să termin Versetele lui Rushdie. Cărțile lui Rushdie cer răbdare, analiză și de obicei eu îi citesc o carte în 2 ani. E complicat, dar e frumos. Cărțile lui au o frumusețe aparte. Asta este lista mea pentru vară:

lista

Pe primele 4 le-am început deja, pe cele din vârf nu știu dacă o să le citesc, dacă o să am dispoziția necesară. Mă gândesc să-mi cumpăr Jurnalul Reginei Maria, partea 2-a. Îmi doresc tare mult să-l citesc în vara aceasta.

 

Vară frumoasă, concediu plăcut și spor la muncă!