Un film bun într-o zi de Paște

Aseară am vizionat un film foarte, foarte emoționant.Am făcut mai de mult o recenzie la o carte de a lui Khaled Hosseini.Aseară am văzut un film adaptat după un roman de al său – Vânătorii de zmeie (The Kite Runner).A fost….lacrimogen, emoționant.Nu știu dacă filmul respectă întocmai cartea, căci nu  am citit-o.

Nu am să fac o recenzie a filmului; trebuie  văzut, nu povestit.Filmul vorbește despre prietenie, curaj, credință, suferință.E povestea a doi băieți afgani, Amir și Hassan, prieteni foarte buni (chiar mai mult de atât).E o poveste frumoasă, chiar potrivită de văzut în zilele acestea.

  • Un pasaj dintr-o conversație dintre Amir și Hassan

Amir: Zmeul s-a dus în partea cealaltã.
Hassan: Va veni și pe-aici.
A: – Tu de unde știi?
H: – Știu.
A: – Da, dar de unde?
H: – Te-am mințit eu vreodatã?
A: – De unde sã știu?
H: – Aș prefera sã mãnânc praf.
A: – Chiar ai face asta?
H: – Ce anume?
A: – Sã mãnânci pãmânt dacã ți-aș spune.
H: – Dacã mi-ai cere-o, aș face-o.Dar chiar mi-ai cere sã fac așa ceva?
A: – Ești nebun? Știi bine cã n-aș face așa ceva.
H: – Știu.Mulțumesc, Agha sahib.

  • Ceva frumos din film –  o rugăciune cred un cântec religios (vezi și aici)

The Kite Runner – Trailer

Anunțuri

Ultima carte citită din an – ȘI MUNȚII AU ECOU, Khaled Hosseini

and-the-mountains-echoed

Dar e important (…) să-ți cunoști rădăcinile.Să știi de unde ai pornit ca om.Dacă nu, propria viață ți se pare ireală.

Aceasta este ultima care pe care am citit-o în 2013, primită în dar de la Moș.A fost o carte emoționantă – unele pasaje m-au făcut să mi dea lacrimile, altele mi-au stârnit indignarea -,  prima carte citită de Hosseini.Prima cumpărată a fost Vânătorii de zmeie, luată mai mult în scop didactic, cartea fiind scrisă în limba germană.

Cartea surprinde destinul celor doi frați – Pari și Abdullah, despărțiți de mici și al celor apropiați lor.Roamnul pune accent nu pe acțiunea în sine, ci pe dramele individuale și colective.În carte este surprinsă drama individuală – despărțirea fraților, femeia nonconformistă și femeia poet în Afganistan, iubirea unui bărbat afgan pentru alt bărbat afgan, mutilarea și consecințele pe care aceasta le lasă, cât și drama colectivă – războiul și consecințele acestuia.

ruben redondo*foto credit: Ruben Redondo

Ce eram eu, Maman? se gândește Pari.(…) Un bilet cumpărat ca să te scoată din întuneric? Un petic către acea gaură din inima ta?(…) Nu am fost câtuși de puțin de ajuns.(…) Trebuia să-ți fi dat seama de asta.Dar ce puteai să-i faci?Nu puteai să mergi la casa de amanet și să mă vinzi. –Pari W.

Am învățat că lumea, în general nu vede ce se întâmplă înăuntrul tău, că nu dă nici doi bani pe speranșele tale, visele, necazurile tale, care rămân ascunse dincolo de piele și oase. – Markos

Sunt multe lucruri frumoase, emoționante pe care le veți descoperi în carte și pe care vă las plăcerea de a le citit și a le trece prin filtrul propriei conștiințe.Lectură plăcută!