Lectură de weekend

Un text obscur se luminează nu atât prin țesătura lui intimă, cât prin voința de înțelegere a celui care îl studiază. (Isabel și aplele diavolului, Mircea Eliade)

Statea ascunsă prinre celelalte cărți o carte subțirică și albastră – Isabel și apele diavolului, de Eliade.Imediat ce am zărit-o am zis că merită să o citesc, cred că de prin liceu nu am mai citit ceva de Eliade.

Fei Wong

Cartea e un puzzle, formată din amintirile personajului principal.Spațiul în care se petrece acțiunea e unul exotic, al excentricităților, al contrastelor – India secolului XIX, colonizată de britanici.Personajul pendulează între cele două extreme – realitatea și visul, rai și iad, păcat și căință, Miss Roth și Isabel.Isabel îl atrage prin puritate și inocență, iar Miss Roth reprezintă cealaltă extremă – păcatul, dorința.Roamnul este unul de factură psihologică întrucât prezintă zbuciumul interior al doctorului, o introspecție a propriei vieți.

Emanuela Migliaccio

Impresia pe care am avut-o în timpul lecturării romanului a fost aceea că citesc o carte care are de fapt două personaje principale, un Yin și un Yang care de la un punct se contopesc și devin unul.Romanul nu se concentrează pe acțiune ci pe trăirile personajului principal.Îl consider captivant și fascinant.

Fulvio Pettinato

images
Poze: Fei Wong; Emanuela Migliaccio; Fulvio Pettinato

 

Citate

  • Sunt liber și ata mi-e de ajuns.
  • Sunt eu însumi în toate formele și gândurile mele.Nu învăț regulile jocului.Cred că nu l-aș mai putea juca.
  • Voința rămâne instrument sigur și rece.
  • Orice om trebuie ghicit.
  • Și nicio înfrângere nu e mai rușinoasă decât aceea suferită fără luptă.
  • Totul se poate întâmpla împotriva tuturor rațiunilor.(…)Sunt fapte pe care înainte de a le împlini oamenii le socotesc irealizabile.Și sunt împrejurări stranii pe care nimeni nu și le-ar putea închipui firești.
  • Sunt oameni pe care îi cunoști fără să-i fi întâlnit.Dar câți alții – începând cu propriul suflet, aleargă, aleargă fără să-i poți prinde.