Essence absolue

rosa canina

 

Parfumul, romanul lui Patrick Suskind e un roman despre viața unui geniu și totodată a unui monstru, a unui creator al essence absolue, a lui Jean-Baptiste Grenouille.Se naște într-o piață duhnind a pește și a miros cadaveric, insignifiant, mic, pierzându-se printre peștii care zăceau sub tarabă.Era un copil nedorit, precum frații săi, care au murit în aceeași piață, sub aceeași tarabă.Și totuși…Strigătul care a urmat nașterii sale, strigătul de sub tejghea, prin care se adusese pe sine aminte, împingând-o pe maică-sa la eșafod, nu căuta din instinct nici milă, nici dragoste.Era un strigăt bine cântărit, s-ar spune chiar îndelung cântărit, prin care nou-născutul se decidea împotriva iubirii și totuși pentru viață.

Este dat spre îngrijire unei doici, dar în curând va fi din nou abandonat la mănăstire.Era un copil fără miros, și totuși, un copil care avea cel mai fin nas din lume.

În timp ce ochii mați ai copilului se uitau ponciș, în nedefinit, nasul părea să țintească un țel precis, iar Terrier avu straniul simțământ că acela era chiar el, Terrier însuși.Măruntele nări se umflară în chiar mijlocul feței copilului ca o floare care se deschide.Sau mai degrabă ca ventuzele acelor mici plante carnivore cultivate în grădina botanică a regelui.Ca și acelea păreau să stârnească un sorb teribil.

Copil fiind a lucrat ca slugă la un tăbăcar, nasul său mirosind tot felul de duhori și de mirosuri grele, dăunătoare unui alt om.Prima experiență olfactivă, Suskind o descrie în carte astfel:

Acum mirosea ceea ce ținea de ființa umană, sudoarea subsuorilor, grăsimea părului, izul de pește al sexului, și le mirosea cu cea mai mare plăcere.Transpirația ei era aproape la fel de înmiresmată ca briza mării, seul părului adia dulce ca uleiul de nucă, sexul ca un buchet de nuferi, pielea ca floarea de cais, iar toate laolaltă dădeau un parfum atât de bogat, atât de bine cumpănit, de fermecător, încât tot ceea ce mirosise până atunci Grenouille în materie de parfumuri, toate construcțiile miresmatice pe care le crease el însuși lăuntric, în jocă, toate i se părură deodată pur și simplu fără rost.O sută de mii de miresme îi păreau mai puțin prețioase decât acel parfum.Era principiul cel mai înalt, al cărui model se cuvenea să le ordoneze pe toate celelalte.Era frumusețea pură.

Acum Grenouille era precum un îndrăgostit și dorea cu tot sufletul să posede acel parfum.Astfel, săvârșește prima crimă.Totodată dorește să afle mecanismul de concepere al parfumurilor.Devine ajutorul unui maestru al parfumurilor, al lui Baldini.În atelierul acestuia învață procedeele de bază în crearea unui parfum.Din dorința tot mai aprigă de a crea un parfum unic, îl părăsește pe acesta și totodată Parisul.În drumul său îl durea violenta imagine a peisajului, ceea ce era orbitor, brusc și acut pentru văz.Nu-i plăcea decât lumina lunii.Care n-avea culoare și nu desena decât slab contururile reliefului.(…)Această lume ca turnată în plumb, în care nu se mai mișca decât vântul (…) era singura lume a cărei existență o va accepta, fiindcă semăna cu lumea sufletului său.

Pentru că era lipsit de miros, își crease un surogat al mirosului omenesc, pentru a putea fi perceput de cei din jur.Altfel, trecea neobservat.

Parfumul creat în acea zi de Grenouille era unul foarte ciudat.Ceva mai straniu nici nu existase până atunci: nu mirosea ca un parfum, ci ca un om care miroase a parfum.

În cele din urmă, după săvârșirea a 25 de crime reușește să creeze un parfum unic, singular, pe care și-l dorea pentru sine însuși.Era un parfum de o forță cu mult mai mare decât cea a aurului, a terorii și chiar a morții: irezistibila capacitate de a inspira oamenilor iubire.Un singur lucru nu putea ea: să-l facă să se miroasă pe sine.

Spre deosebire de alte cărți, în PARFUMUL totul face parte din poveste, totul e despre și cu parfum, mirosuri, duhori.Nu au existat divagații, s-a urmărit acel fin miros, essence absolue, scopul vieții (dacă nu chiar viața) lui Grenouille.

Anunțuri